Oglinda sufletului meu
Mă-ndeamnă la iubire
Si văd cum Bunul Dumnezeu
Îmi dă lauri de mire .
Emoţionat de tot ce pare
Mai mare decât marea
Privesc cu ochii goi in zare
Si -ncerc s-aud chemarea.
Val după val,gând după gând
Îmi trec acum prin faţă
Povestea vietii rând cu rând
Se scurge de a ei viaţă.
Iar tuşul roşu sângeriu
Devine tot mai şters,
Aducea roz portocaliu
Iar cântu- i doar un vers.
Un vers ,atât a mai rămas
Din viaţa ce s- a dus
Si parcă sunt lipsit de glas,
Si gol ca un apus.
Si văd că totu- i trecător
Si stelele, şi marea
Iar tu ca om eşti doar dator
Să le urmezi chemarea .
Să fii o stea pentru cei care
Se pierd in neputinţă
Iar sufletul să-ţi fie mare
De rugă si credinţă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu