Noaptea liniştit se asează
Ca un văl de aur alb,
Stelele pe cer dansează
Vag colindu-i dalb.
Astăzi timpul s-a oprit
Parcă nu mai trece,
Moşul încă n-a venit
Geamu-i trist si rece.
Nasurile rând pe rând
Și le etalează,
Și la fiecare-n gând
Câte un fulg vibrează.
Geamul mat a aburit
De atâta jale,
De atât de mult dorit
Și de aşteptare.
Copii au obosit
Și nu mai veghează,
Acum toţi au adormit
Numai luna-i trează.
Și de-odata ncetişor
Moşul bun si darnic,
Vine pe un norişor
Sprinten si ogarnic.
El sărută copilaşii
Ce acum visează
Și întreabă îngeraşii
Ce-l interesează.
Lângă soba în cerdac
Vede papuceii
Celor care în iatac
Dorm ca gândăceii.
Și le pune bucuros
Cadouri în grabă
Apoi pleacă aventuros
Fără de zăbava.
La căsuta de pe deal
Unde stă Andreea,
Cadrul parcă–i ideal
Rupt din ,,Odiseea,,
Fata doarme liniştit
Lângă soba-n care
Focul pare obosit
Și arde cu jale.
Moşul caută ghetuţe
Noi si lustruite,
Botine sau chiar cizmuţe
Toate-s potrivite!
Însă–n grabă a zărit
O mică scrisoare;
,,Moşule ,de ai venit
Să-mi aduci picioare,,…
Moşul trist a răscolit
Sacii din dotare
Însă nu sunt de găsit
Două mici picioare .
Și s-antors pe norul lui
Trist si-ngândurat
Să spună Crăciunului
Ce i s-a- ntâmplat
Poate el cu mila sa
Și multă-ndurare
De copil se va-ndura
Și-i va da picioare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu