marți, 8 august 2017

Recenzie ,,Moartea m a batut pe umar

Da, stiu ca am tras chiulul cateva zile dar cu aceasta carte m-am descurcat mai greu din cauza scrisului  foarte mic(motiv pentru care m am simtit ca si cum as fi citit Biblia)
Dar a meritat , a fost o carte foarte buna , un amestec de poveste autobiografica si roman de spionaj cu actiunea desfasurata pe doua planuri 1963, casa scriitorului si 23-24 august 1944 , transeele celui de al doilea razboi mondial.
Povestea : 
Autorul primeste o depesa prin care fiul aviatorului Puiu Tudoran "disparut fara urma  in cel de-al doilea razboi mondial prin care acesta il roaga staruitor sa intreprinda o ancheta pentru aflarea sortii tatalui sau , in prima instanta scriitorul ii raspunde cu caldura si respect ca doar faptul ca scrie romane politiste nu il obliga sa se teansforne in Hercule Poirot .
Dar dupa primirea scrisori,nu se mai poate gandi la nimic altceva  asa ca intreprinde o ancheta  pe cont propriu .
Dar a doua zi primeste un telefon misterios prin care este amenintat ca ,,in cazul in care va mai dezgropa mortii,,va fi lichidat.
Cine era strainul misterios si la ce se refera expresia ,,a dezgropa mortii,,?
Cititi si veti afla!
NOTA 4,5
nota mea 4/5Imagini pentru moartea ma batut pe umar

vineri, 4 august 2017

Recenzie Cand se sfarseste jocul de T Negoita

Imagini pentru cand se sfarseste jocul
Că tot v-am recenzat  ieri,,Contele de  Monte Cristo,,m-am gândit că merge ceva şi azi, ba mai mult, voi încerca sa citesc (cel puţin luna asta) câte o carte pe zi  iar apoi sa o recenzez.


Din ce am găsit pe internet ar fi primul şi ultimul roman al acestui autor,asta plus faptul că a apărut în anii 90 (cum de ştiu asta doar după copertă vă voi spune imediat)sunt elemente sigure că e un roman uşurel,de vacantă ...şi da asa e , e un amalgam de roman poliţist şi dramă destul de ok, dar...
 POVESTEA :
Un tânăr poliţist numit Dan primeşte un mesaj telefonic în care Lil " secretara şefului '" îl înştiinţează că o tânără cetăţeancă pe nume Silvia Marinescu a fost ucisă în propriul apartament  iar cel care descoperă crima este fiul ei aflat în clasele primare, dar asta nu se sfârseste aici, aflăm că şi anchetatorul ei "'de 48 de ani si cu pensia în buzunar" este găsit mort la 1 ,30 dimineata  şi se dovedeşte că ...cretinul sau criminalul a făcut toate astea pentru O BLANA DE NURCA( pun pariu ca aflând asta Agatha Christie ,Arthur Conan Doyle si Rodica Ojog  Brasoveanu se răsucesc în mormânt de ciudă că nu au avut  ei ideea asta )...SI BINE AU FACUT.
Dar până la urmă tipul pleacă de la o premiză bună, nu 
Da , dar continuarea  transformă cartea într-un kitchi memorabil de clişeic.
Un coleg poliţist care e bănuit de crimă,amintiri mai dese decât într-o biografie , trădări în dragoste , neveste care nu sunt ce par şi un poliţai mai bătrân şi atot ştiutor care încearcă să pară haios dar e enervant ,plus transporturi de băutură ilegale şi dolari falsi =o imitaţie ieftină de occidentalism cu prea puţină originalitate  .
La început  am fost tentat să îl compar vechiul serial poliţist ,,Colombo,, dar la final  mi-am dat seama că aventurile urâţelului detectiv  din anii 70 sunt as de trefla pe lângă această carte.
Dar adevăratul  mister de abia  acum începe:
Cum mi-am dat eu seama din ce an e cartea fără să o deshid ? 
Simplu... ca să ne dea mai mult  sezanzatia libertăţii ,editorii români post decembrişti puneau în ilustraţiile copertelor exact ce nu văzusem până atunci , personaje atât de PERFECT DESENATE CA PARCA ERAU LUATE DIN FILME(şi deseori chiar erau) , icoane, maşini străine ,sânge, monştri , crime , nuduri,etc
Eu m-am prins repede de asta având cărti din toate timpurile (1908 -2017), şi înainte să trec la deducţii mai complicate pe baza de ortografie sau modul de tăiere al filelor ăsta era modul meu de a determina vârsta cărţilor.

Nota mea ;2/5

joi, 3 august 2017

Doar ţine-mă de mână
Doar ţine-mă de mână
Să simt că mă iubeşti,
Te văd precum o zână
Din vechile poveşti.
Doar ţine-mă de mână
Şi îngerul îmi cântă
De inima ta bună
De dragostea ta sfântă.
Doar ţine-mă de mână
Şi tot ce-i rău dispare
Şi-n vise să-mi rămână
Doar îngeri,flori şi soare.
Doar ţine-mă de mână
Atâta azi aşi vrea…
Durerea mi-o amână
Doar mângâierea ta!
Doar ţine-mă de mână
Iubindu-mă-n tăcere
Privind la cer ,la lună
Simt blânda-ţi mângâiere.
În basmul ce se ţese
Tu eşti a mea stăpână
De nimeni să nu-ţi pese…
Doar… ţine-mă de mână!

Lacul Iezer
În liniștea sublimă a florilor de mac
Natura parcă doarme iar raţele pe lac,
Au amuţit,sau poate ,din naștere sunt mute
Si rostul lor aici e doar ca să asculte,
Poveștile aduse din lumea-n depărtată,
O lume ce se crede a fi civilizată!
Bătrânul înţelept, ce Iezer se numește
Tăcut și mult prea calm,aidoma unui pește
Preia tot ce aducem…tristeţe ,supărare
Necazuri ,suferinţe și boli necruţătoare
El toate le adună în unde nevăzute
Schimbându- le divin în bucurii mărunte.

Si simţi în tine pace , și-o stare infinita
O liniste divina ce nu e mărginita,
De timpul ce în vale aduce cu dispreţ
Doar cifre ce arată că totul e cu preţ,
De oamenii ce parcă nu văd în jurul lor
Decât ceea ce n-au ,decât ceea ce vor!
Aici nu poti să fii nici dacă vrei sarac
Cu toată bogăţia din Iezer de pe lac,
Si poti sa fii afon că tot vei îndrăgi
Al păsărilor cânt ce-n codru va doini,
O doină minunată ce duce mai departe
Povestea Bucovinei din lacul fără moarte.

x

Recenzie Contele de Monte Cristo

Contele de Monte Cristo a fost catalogat drept cel mai bun roman al lui Alexandre Dumas ,şi pe drept cuvânt , deoarece autorul a avut inspitaţia în casa  în persoana tatălui său  Thomas-Alexandre ,mulatru şi fost general acuzat de bonapartism  şi pedepsit cu temnita pe 4 ani .
De la aceasta scurtă relatare Dumas ajunge în 1844 să scrie un tom gros de peste 1000 de pagini şi 117 capitole  numit pe nedrept de criticii superficiali ai vremii  "Romanul răzbunării" când el ne vorbeste de fapt despre credinţă, bunătate, iertare speranţă şi optimism.
Povestea este de-a dreptul captivantă , tânărul marinar Edmond Dantes, secund pe corabia FARAONUL  a armatorului francez Pierre Morel aduce cu dânsul acasă la MARSILIA o veste înbucurătoare ,căpitanul vasului fusese răpus de scorbut pe drum şi îi lăsase cu limbă de moarte comanda vasului.
Vestea era într adevar  una bună, dar din păcate numai pentru el căci  trei din oamenii pe care  îi credea cei mai  buni prieteni ,Danglars , contabilul vasului ,Caderouse vecinul său din Marsilia şi Fernand  un catalan ,văr al frumoasei Mercedes cu care Edmond trebuia să se logodească  dar pe care Fernand o adora  complotează pentru a scăpa de el , şi iată cum ; scriu o misivă  calomniatoare  în care Ludovic al XVIII lea  este inştiinţat de 'un prieten al tronului şi al religiei, că numitului Edmond Dantès, secundul vasului «Faraon», sosit azi dimineaţă din Smirna, după ce s-a oprit la Neapole şi la Porto- Ferrajo, i- au fost încredinţate de către Murat o scrisoare pentru uzurpator,(Bonaparte) şi de către uzurpator o scrisoare pentru comitetul bonapartist din Paris. Dovada crimei sale se poate face arestându-l, căci scrisoarea se va găsi sau la el, sau la părintele său, sau în cabina sa de pe bordul Faraonului"
A doua zi chiar în timpul logodnei sale  Dantes e arestat  şi dus la procurorul Villefort, care credea el, ar fi însemnat o fărâmă de speranță, dar, cu stupoare, avea să constate în curând faptul că și acest om l-a trădat pentru aşi proteja propriile interese. 
Nevinovatul a fost dus la Castelul d'If, la câteva mile de țărmul Marsiliei, unde nimeni și nimic nu ar mai fi putut scăpa. În sufletul lui se petrecea o adevărată furtună, mintea lui era plină de întrebări fără răspunsuri și imagini nenumărate i se derulau înaintea ochilor. Iar în sufletul lui avea multă deznădejde. În orele, zilele, săptămânile și anii în care fusese încarcerat, și-a pierdut până și credința în Dumnezeu. , totul s a schimbat în momentul în care a auzit un sunet înfundat în perete. La început frica a fost pe primul loc, dar curiozitatea a învins. Dincolo de perete era un prizonier, închis de 15 ani. Acesta era abatele(staretul) Faria, care i-a spus cum că timp de unsprezece ani a săpat un tunel, sperând cu convingere că va ieși într-un final din închisoare.
Edmond l-a iubit ca pe un tată. Faria l-a învățat să scrie, să citească, l-a  învățat istorie, matematică, literatură, chiar și despre umanitate și bunele maniere pe care să le folosească în societate. Ei se întâlneau foarte des prin tunelul săpat de prizonier, iar acest lucru i-a ajutat foarte mult să reziste și să supraviețuiască în închisoare.
Totul s-a sfârșit în momentul în care părintele său spiritual a murit. Edmond părea că își pierde toată speranța o dată cu plecarea bătrânului și prețiosului său prieten. Însă abatele Faria i-a spus, înainte de a-și da sufletul, că există o comoară, pe insula Monte-Cristo. Acea comoară reprezenta și o avere imensă, pe care Faria, bătrânul care l-a învățat despre viață, iubire, înțelepciune și curaj în cei 14 ani, avea să o găsească dacă îi va urma cu asiduitate sfaturile și învățămintele. Timp de 14 ani, Edmond a fost închis, până când i s-a arătat un plan incredibil. În momentul în care abatele Faria a murit și soldații închisorii au aflat, l-au pus într-un sac pentru a fi ”înmormântat”. Așa că viitorul căpitan s-a substituit mortului, în speranța că va scăpa cu bine 
Într -devar aşa a fost căci chiar dacă fusese aruncat în mare Edmond avusese totuşi norocul de a fi salvat de o corabie de contrabandişti.
Intrigi,otrăviri ,dragoste ,sinucideri TOATE ACESTEA SI MULTE ALTELE  VOR FI PREZENTE IN ROMAN  ....TOATE ACESTEA PLUS O CONSTATARE PLINA DE ADEVAR:
"Toata înţelepciunea omenească se cuprinde întreagă în cuvintele: Aşteaptă şi nădăjduieşte 
Parerea mea 
un  roman captivant care ne dovedeste că sentimentele umane au fost mereu aceleaşi ,că mărinimia poate duce la răzbunare dar şi la iertare, că după ploaie vine mereu  soare ,  că  viata e un miracol şi că aventura  ca şi fericirea se găseşte în lucruri obişnuite .
Nota mea 4/5

duminică, 24 iulie 2016

Prefata ,,Freamat de Speranta

Prefata cartii ,,Freamat de Speranta ,,

,,Mă numesc Crăciun Remus Sebastian şi m-am
născut la data de 23 august 2002.
Din păcate nu am avut o copilărie prea ,,colorată” ca
cea a nemuritorului Creangă, vitregit fiind de o suferinţă
cumplită numită tetrapareză spastică, o boală care m-a
imobilizat ani de zile, neputând merge în picioare şi din
cauza căreia am învăţat să cunosc lumea, natura şi tot ce
mă înconjoară doar din cărţi, povestiri şi să pătrund în
necunoscut cu ajutorul imaginaţiei .
Provin dintr-o familie modestă, alături de fratele
meu Alexandru, mai mare ca mine cu doi ani, care mereu a
făcut eforturi uriaşe să mă ajute să depăşesc incpacitatea
mea de a mă mişca, plimbându-mă chiar şi in braţe doar
să văd cum arată o mică vietate sau o bucată de muschi
verde, o floare mai ciudată sau o broscuţă naivă, şi sora
mea mai mică decât mine cu 8 ani, o adevarată
binecuvântare pentru mine şi familia mea …un înger
blond venit să ne aline suferinţele.
Prima mea creaţie literară se numeşte „LEGENDA
MOLDOVEI” şi a fost compusă în clasa a I, când abia
învăţam tainele scrisului, o poezie la care ţin foarte mult
şi, care, deşi e sărăcacioasă în expresii literare, eu am
insistat să o public în această carte mică.
Încurajat de doamna învăţătoare, Mândrilă
Luminiţa, de domnul profesor Horaţiu Stamatin, de
mama şi de colegii mei, cărora din tot sufletul acum le
mulţumesc, am încercat să compilez creaţiile mele din
ultimii 3 ani şi să le aşez pe aceste pagini.
Fiecare vers scris provine din inimă şi este compus într-un moment special şi mă reprezintă, aşa mic şi neputincios cum sunt.
Mesajul meu pentru toţi copiii ce vor răsfoi aceste randuri este: ,,Credeţi în puterile voastre, speraţi la mai mult decât puteţi deja şi nu deznădăjduiţi niciodată, rugaţi-vă Bunului Dumnezeu şi mereu veţi fi învingători!
Vă mulţumesc!
Sebastian(10 ani)