joi, 3 august 2017

Recenzie Contele de Monte Cristo

Contele de Monte Cristo a fost catalogat drept cel mai bun roman al lui Alexandre Dumas ,şi pe drept cuvânt , deoarece autorul a avut inspitaţia în casa  în persoana tatălui său  Thomas-Alexandre ,mulatru şi fost general acuzat de bonapartism  şi pedepsit cu temnita pe 4 ani .
De la aceasta scurtă relatare Dumas ajunge în 1844 să scrie un tom gros de peste 1000 de pagini şi 117 capitole  numit pe nedrept de criticii superficiali ai vremii  "Romanul răzbunării" când el ne vorbeste de fapt despre credinţă, bunătate, iertare speranţă şi optimism.
Povestea este de-a dreptul captivantă , tânărul marinar Edmond Dantes, secund pe corabia FARAONUL  a armatorului francez Pierre Morel aduce cu dânsul acasă la MARSILIA o veste înbucurătoare ,căpitanul vasului fusese răpus de scorbut pe drum şi îi lăsase cu limbă de moarte comanda vasului.
Vestea era într adevar  una bună, dar din păcate numai pentru el căci  trei din oamenii pe care  îi credea cei mai  buni prieteni ,Danglars , contabilul vasului ,Caderouse vecinul său din Marsilia şi Fernand  un catalan ,văr al frumoasei Mercedes cu care Edmond trebuia să se logodească  dar pe care Fernand o adora  complotează pentru a scăpa de el , şi iată cum ; scriu o misivă  calomniatoare  în care Ludovic al XVIII lea  este inştiinţat de 'un prieten al tronului şi al religiei, că numitului Edmond Dantès, secundul vasului «Faraon», sosit azi dimineaţă din Smirna, după ce s-a oprit la Neapole şi la Porto- Ferrajo, i- au fost încredinţate de către Murat o scrisoare pentru uzurpator,(Bonaparte) şi de către uzurpator o scrisoare pentru comitetul bonapartist din Paris. Dovada crimei sale se poate face arestându-l, căci scrisoarea se va găsi sau la el, sau la părintele său, sau în cabina sa de pe bordul Faraonului"
A doua zi chiar în timpul logodnei sale  Dantes e arestat  şi dus la procurorul Villefort, care credea el, ar fi însemnat o fărâmă de speranță, dar, cu stupoare, avea să constate în curând faptul că și acest om l-a trădat pentru aşi proteja propriile interese. 
Nevinovatul a fost dus la Castelul d'If, la câteva mile de țărmul Marsiliei, unde nimeni și nimic nu ar mai fi putut scăpa. În sufletul lui se petrecea o adevărată furtună, mintea lui era plină de întrebări fără răspunsuri și imagini nenumărate i se derulau înaintea ochilor. Iar în sufletul lui avea multă deznădejde. În orele, zilele, săptămânile și anii în care fusese încarcerat, și-a pierdut până și credința în Dumnezeu. , totul s a schimbat în momentul în care a auzit un sunet înfundat în perete. La început frica a fost pe primul loc, dar curiozitatea a învins. Dincolo de perete era un prizonier, închis de 15 ani. Acesta era abatele(staretul) Faria, care i-a spus cum că timp de unsprezece ani a săpat un tunel, sperând cu convingere că va ieși într-un final din închisoare.
Edmond l-a iubit ca pe un tată. Faria l-a învățat să scrie, să citească, l-a  învățat istorie, matematică, literatură, chiar și despre umanitate și bunele maniere pe care să le folosească în societate. Ei se întâlneau foarte des prin tunelul săpat de prizonier, iar acest lucru i-a ajutat foarte mult să reziste și să supraviețuiască în închisoare.
Totul s-a sfârșit în momentul în care părintele său spiritual a murit. Edmond părea că își pierde toată speranța o dată cu plecarea bătrânului și prețiosului său prieten. Însă abatele Faria i-a spus, înainte de a-și da sufletul, că există o comoară, pe insula Monte-Cristo. Acea comoară reprezenta și o avere imensă, pe care Faria, bătrânul care l-a învățat despre viață, iubire, înțelepciune și curaj în cei 14 ani, avea să o găsească dacă îi va urma cu asiduitate sfaturile și învățămintele. Timp de 14 ani, Edmond a fost închis, până când i s-a arătat un plan incredibil. În momentul în care abatele Faria a murit și soldații închisorii au aflat, l-au pus într-un sac pentru a fi ”înmormântat”. Așa că viitorul căpitan s-a substituit mortului, în speranța că va scăpa cu bine 
Într -devar aşa a fost căci chiar dacă fusese aruncat în mare Edmond avusese totuşi norocul de a fi salvat de o corabie de contrabandişti.
Intrigi,otrăviri ,dragoste ,sinucideri TOATE ACESTEA SI MULTE ALTELE  VOR FI PREZENTE IN ROMAN  ....TOATE ACESTEA PLUS O CONSTATARE PLINA DE ADEVAR:
"Toata înţelepciunea omenească se cuprinde întreagă în cuvintele: Aşteaptă şi nădăjduieşte 
Parerea mea 
un  roman captivant care ne dovedeste că sentimentele umane au fost mereu aceleaşi ,că mărinimia poate duce la răzbunare dar şi la iertare, că după ploaie vine mereu  soare ,  că  viata e un miracol şi că aventura  ca şi fericirea se găseşte în lucruri obişnuite .
Nota mea 4/5

Un comentariu:

  1. Foarte faină recenzia ta! M-am tot ferot de cartea aceasta, dar acum nu mai înțeleg de ce!

    RăspundețiȘtergere