Lacul Iezer

În liniștea sublimă a florilor de mac
Natura parcă doarme iar raţele pe lac,
Au amuţit,sau poate ,din naștere sunt mute
Si rostul lor aici e doar ca să asculte,
Poveștile aduse din lumea-n depărtată,
O lume ce se crede a fi civilizată!

Bătrânul înţelept, ce Iezer se numește
Tăcut și mult prea calm,aidoma unui pește
Preia tot ce aducem…tristeţe ,supărare
Necazuri ,suferinţe și boli necruţătoare

El toate le adună în unde nevăzute
Schimbându- le divin în bucurii mărunte.

Si simţi în tine pace , și-o stare infinita
O liniste divina ce nu e mărginita,
De timpul ce în vale aduce cu dispreţ
Doar cifre ce arată că totul e cu preţ,
De oamenii ce parcă nu văd în jurul lor
Decât ceea ce n-au ,decât ceea ce vor!

Aici nu poti să fii nici dacă vrei sarac
Cu toată bogăţia din Iezer de pe lac,
Si poti sa fii afon că tot vei îndrăgi
Al păsărilor cânt ce-n codru va doini,
O doină minunată ce duce mai departe
Povestea Bucovinei din lacul fără moarte.

x