O crima...

O crimă

Astăzi am săvârşit prima mea crimă
Şi nu mai pot articula vre- o rimă...
Mi -am omorât un prieten drag
L- am îmbibat cu lemn de fag,
Am ars în foc pagini de carte
Ce păreau vechi,galbene,moarte.

Când din hipnoza m- am trezit
La fel ca Iuda,pocăit
M- am îngrozit de ce- am făcut
Şi mult de tot eu aş fi vrut
Să pot să schimb clipa in care
Am fost orbit de îngâmfare.

Acum ,mă simt un ucigaş
De rânduri scrise preagingaş,
De cântece şi poezii
Şi de speranţe de copii...
Ce mi- a făcut sărmana carte
Să o trimit arzând spre moarte?

M- am întristat şi resemnat
Eu m- am întors în al meu pat,
Şi m- am gândit cât rău poti face
Cât ai clipi şi ai spune,,drace,,
Cum poţi să ştergi într- un minut
Tot ce un om a conceput .

Acum aş vrea să fac cumva
Să îndrept fapta mea cea rea
Însă din foile de carte
A ramas scrum,cenuşă,moarte...
Ce nu mai pot fi folosite
Şi de alţi oameni dragi citite.

În timp ce eu va povestesc
Despre acest lucru grotesc,
Doar o copertă a rămas
Din tot ce flăcările au ars...
O strâng la piept cu drag si dor
Şi chiar regret al meu omor!