Poetul trist
Craciun Sebi
E totul umbră şi mister
Bucăţi de vers trosnesc în ger,
Vorbele curg fără de rost
Şi singur le zâmbeşti anost!
Eşti un poet trist şi posac,
Speranţa-ţi stă în fir de mac
Şi ce folos de versul dens
Dacă e sec şi fără sens?
Scrii rânduri triste,ancorate
De groază,de mister şi moarte
Care cu greu vor fi citite
De voci slabe şi încâlcite.
Aruncă-n foc condeiul tău
Şi-ntoarce-te la Dumnezeu
Sfios să-i ceri să te ajute
Să scrii de frumuseţi mărunte.
Că versul nou va încălzi
Cu minunate poezii
Şi slova ta va da putere,
Sperantă ,vis şi mângâiere.
Craciun Sebi
E totul umbră şi mister
Bucăţi de vers trosnesc în ger,
Vorbele curg fără de rost
Şi singur le zâmbeşti anost!
Eşti un poet trist şi posac,
Speranţa-ţi stă în fir de mac
Şi ce folos de versul dens
Dacă e sec şi fără sens?
Scrii rânduri triste,ancorate
De groază,de mister şi moarte
Care cu greu vor fi citite
De voci slabe şi încâlcite.
Aruncă-n foc condeiul tău
Şi-ntoarce-te la Dumnezeu
Sfios să-i ceri să te ajute
Să scrii de frumuseţi mărunte.
Că versul nou va încălzi
Cu minunate poezii
Şi slova ta va da putere,
Sperantă ,vis şi mângâiere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu