PE URMELE LUI ŞTEFAN VODĂ – clasa a II-a
Cu evlavie şi credinţă
Cu sete de cunoştinţă,
Mici şi mari noi am pornit
Pe un drum nemărginit,
În Moldova cea curtată
De turci şi sultani, odată.
Voroneţul m-a încântat
Cu picturi de neuitat,
În culori neîntâlnite
Nici atunci, nici mai-nainte,
Cu icoane prea sfinţite
Ce parcă erau vrăjite.
La Suceava în cetate
Am ajuns noi de departe
Şi cum eram obosiţi
În Sala tronului am fost poftiţi.
Tare am mai tresărit
Când Ştefan Vodă a vorbit,
Prin vocea lui Calboreanu,
Recitând din Sadoveanu,
Spunându-le tuturor
Că Moldova nu-i a lor,
Ci a urmaşilor.
Aceasta poezie a fost inspirata la sfarsitul clasei a 3 a cand ,impreuna cu DOAMNA invatatoare MANDRILA LUMINITA si colegii am facut o excursie frumoasa la noi in BUCOVINA .Am fost profund impresionat de manastiri si indeosebi de povestea lui STEFAN CEL MARE ,indragind foarte mult istoria neamului ROMANESC.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu