Credinţa îmi e drumul pe care l-am ales,
Credinţa este floarea pe care am cules
Din tot ce mă-nconjoară în viata mea acum,
Credinţa este calea ce o aleg drept drum.
Credinţa este steaua ce-a răsărit mereu,
Când viata-mi era neagră şi urcuşul greu,
Când soarta cea amară în ciudă îmi făcea,
Credinţa la lumină mereu mă dezmierda.
Credinţa este pomul ce-n nisip a rodit,
Credinţa este mărul de Eva mult râvnit,
Credinţa este totul în tot ce am trăit,
Credinţa e răsplata la tot ce mi-am dorit!
Aşa că tu, iubite copile sau adult,
Să crezi în a ta viaţă, nu este chiar absurd,
Să crezi în Dumnezeu, că el aşa te-a dat,
Să crezi că el cu rost pe toate le-a creat!
ACEASTA POEZIE ESTE CREZUL MEU ....AM CRESCUT IN SANUL UNEI FAMILII CU FRICA DE DUMNEZEU SI CARE MEREU MI-A ARATAT CAT DE MULT II DATORAM BUNULUI DUMNEZEU ,NIMIC NU ESTE INTAMPLATOR IN ACEASTA LUME ...TOATE AU UN ROST SI O RANDUIALA DAR SUNTEM PREA GRABITI SI NERABDATORI SA VEDEM CURSUL FIRESC AL LUCRURILOR!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu